„Soția mea mi-a spus în această dimineață: „Am vândut aceste banane și am luat concediu de maternitate.
Copilul nostru este la doar o lună de a se naște…“ Ea a promis că va ajunge acasă devreme, că îl va duce la un control prenatal, iar întreaga noastră familie s-a pregătit să întâmpine micul nostru înger.
Și totuși… Oh, Doamne, de ce este destinul atât de sumbru? Eram la muncă când am primit un telefon de la un vecin, plin de panică:
„Frate, vino acasă imediat! Soția ta… soția ta a fost lovită de un camion la piață!“
A lăsat jos mâinile sale muncite și a alergat ca nebunul pe stradă. Cu fiecare pas, inima îi bătea ca și cum ar fi urmat să explodeze, iar în mintea lui răsunau doar cuvintele: „Voi vinde această marfă și apoi mă voi ocupa iar de soția și copiii mei.“
Când a ajuns… în fața lui se afla o scenă sângeroasă pe șosea, banane împrăștiate și bicicleta cu care transporta marfa, ruptă în două. Iar ea… femeia pe care o iubea cel mai mult… zăcea nemișcată, înconjurată de oameni panicați.
A strigat ca un nebun, s-a îngenuncheat și a îmbrățișat-o, tremurând de disperare:
„Dragă, deschide ochii! Mai este doar o lună, copilul nostru este pe cale să se nască. Cum îndrăznești să mă lași singur așa?“
Au dus-o, dar el a rezistat, plângând ca un copil. Și eu… am rămas cu o picătură din sângele nostru în suflet; copilul nici măcar nu a apucat să spună „mamă“ sau „tată“.
Este atât de trist, soție… Ani de zile am economisit fiecare dolar, sacrificând totul pentru a aștepta ziua în care copilul nostru să vină pe lume într-o casă mică. Și totuși, soarta crudă ne-a furat-o, mi-a luat căldura soției mele.
Cum să trăiești acum? Cum poate un copil să rămână doar cu un singur părinte? Cum poate fi suficient pentru a umple golul pe care copiii noștri îl simt încă dinainte de a se naște?
Simțeam o durere copleșitoare și nu puteam decât să privesc cerul și să strig:
„Oh, Doamne, de ce este atât de nedrept? Cum îndrăznești să-i iei soția mea blândă, când mai are doar o lună până să devină mamă?“
Soție, odihnește-te în pace… Am promis că, oricât de greu va fi, voi crește copiii noștri astfel încât să devină oameni buni. Dar această durere… nu mă va părăsi niciodată pe tot parcursul vieții mele…“
