O curte luminoasă, scăldată în soare. Praful plutește în aer și dansează în razele calde ale luminii. În depărtare se aud râsete puternice și zgomotul unei găști de motocicliști, relaxați, gălăgioși, plini de siguranță.
Dintr-odată, atmosfera se schimbă.
Un băiat mic aleargă prin curte. Mișcările lui sunt haotice, pline de panică, ca și cum fuge de ceva invizibil. Se împiedică, își pierde echilibrul și cade puternic la pământ.
CLANC — o mică motocicletă din metal, lucrată manual, îi scapă din mâini și lovește pietrele. Sunetul răsună clar în liniștea bruscă.
Totul îngheață pentru o clipă.
Băiatul se târăște și o strânge la piept. Mâinile îi tremură, ca și cum ar ține cel mai prețios lucru din lume. Ochii i se umplu de lacrimi, care încep să-i curgă pe față.
**Băiat (rupt, disperat):**
„Vă rog… domnule… vă rog, cumpărați-o…”
Motocicliștii se întorc spre el. Unii zâmbesc ironic, alții îl privesc cu curiozitate.
**Motociclist (batjocoritor):**
„Ce e asta, puștiule?”
Un prim-plan dezvăluie obiectul: nu o jucărie obișnuită, ci o motocicletă din metal, făcută manual, cu detalii fine și multă grijă.
**Băiat (plângând):**
„E reală… tata a făcut-o…”
Unul dintre motocicliști, liderul grupului, se apropie și se apleacă la nivelul copilului. Tonul se schimbă — mai puțină ironie, mai multă atenție.
**Motociclist (mai încet):**
„De ce o vinzi?”
Băiatul ridică privirea, complet zdrobit.
**Băiat (șoptit):**
„Tata… nu se mai trezește…”
O tăcere grea se așterne peste curte. Chiar și zgomotul motocicliștilor dispare treptat.
Liderul se ridică încet. Ia motocicleta mică din metal în mâini și o privește atent. Expresia i se schimbă treptat, ca și cum ceva din trecut începe să reapară.
**Lider (încet, tensionat):**
„De unde ai asta?”
**Băiat (slab):**
„Tata a spus… că tu vei ști…”
Bărbatul încremenește.
TĂIETURĂ.
TEXT PE ECRAN:
„Credea că e doar o jucărie… s-a înșelat.”
Mâinile liderului tremură ușor în timp ce ține obiectul. Observă un simbol gravat ascuns în metal.
Ochii i se măresc.
FLASHBACK — imagini rapide:
o versiune mai tânără a lui,
un prieten,
o promisiune făcută demult.
ÎNAPOI ÎN PREZENT.
**Lider (cu voce tremurată):**
„Cum… îl cheamă pe tatăl tău?”
Băiatul înghite în sec.
**Băiat:**
„A spus… că tu l-ai abandonat…”
Aerul devine greu, apăsător.
**Băiat (tremurând):**
„Numele lui este Arman…”
Liderul se retrage brusc. Chipul lui se umple de șoc, vină și teamă.
**Lider (aproape sufocat):**
„Nu… nu se poate…”
Băiatul plânge și mai tare.
**Băiat:**
„A zis că dacă i se întâmplă ceva… să te caut…”
Motocicliștii îl privesc nedumeriți pe lider.
Acesta cade în genunchi în fața copilului.
**Lider (rupt):**
„Am crezut… că a murit…”
Lacrimi îi apar în ochi. Îl trage pe băiat aproape și îl îmbrățișează.
**Lider (șoptit):**
„N-ar fi trebuit niciodată să-l părăsesc…”
ULTIMA IMAGINE — motocicleta mică din metal între ei.
ÎNTOARCERE LA NEGRU.
