## Partea a 2-a – Continuarea poveștii
— Nu, nu confirm această rezervare, i-am răspuns recepționerei pe un ton rece, dar hotărât. Nu eu am făcut-o și nu am dat nimănui permisiunea să-mi folosească cardul bancar.
La celălalt capăt al firului s-a lăsat o scurtă tăcere.
— Înțeleg, doamnă Rusu. În acest caz, vom suspenda procesarea plății până când vom clarifica situația.
— Vă rog să-mi trimiteți un e-mail prin care să confirmați că am contestat rezervarea. Și vreau să fie foarte clar că nu autorizez retragerea niciunui leu de pe cardul meu.
— Desigur. Vom lua legătura și cu platforma prin intermediul căreia a fost efectuată rezervarea.
Am încheiat apelul.
Marius mă privea de parcă tocmai auzise ceva imposibil de crezut.
— Oana, mama chiar a fost în stare să facă așa ceva?
— Ai văzut și tu confirmarea! Nu s-a mulțumit să ne anuleze vacanța, ci a încercat să rezerve una pentru ea și Claudia, folosind cardul meu!
Marius și-a luat telefonul și a format numărul mamei sale.
Geta a răspuns imediat.
— Marius! Unde sunteți? V-am spus că trebuie să veniți la aniversare!
— Mamă, ce rezervare ai făcut la Mamaia?
La celălalt capăt al firului s-a făcut brusc liniște.
— Ce rezervare?
— Nu încerca să mă iei de prost! Cei de la hotel au sunat-o pe Oana ca să confirme plata!
Geta a oftat iritată.
— Și care-i problema? Voi oricum nu mai plecați nicăieri. M-am gândit că aș putea merge câteva zile la mare cu Claudia. Am și eu dreptul la o vacanță!
Am simțit cum îmi clocotește sângele în vene.
— Pe banii mei, doamnă Geta?
— Oana, nu mai face atâta dramă! Ai un serviciu bun și câștigi destul. Ce înseamnă pentru tine câteva mii de lei?
Marius a ridicat vocea.
— Mamă, ai intrat fără permisiune în contul nostru! Ai anulat o vacanță de 9.600 de lei și apoi ai încercat să folosești cardul Oanei!
— Eu sunt mama ta! Nu ai dreptul să-mi vorbești pe tonul ăsta!
— Tocmai pentru că ești mama mea, mă doare și mai mult ceea ce ai făcut.
Geta a început să plângă.
— Așadar, pentru nevastă-ta ești în stare să mă faci de rușine?
Marius a închis telefonul.
Pentru prima dată în cei doisprezece ani de căsnicie, nu a încercat să găsească vreo scuză pentru comportamentul mamei sale.
Ne-am așezat în sufragerie și am început să verificăm toate conturile bancare și profilurile online.
Am schimbat parolele, am activat autentificarea în doi pași și am contactat banca pentru a bloca și înlocui cardul ale cărui date fuseseră folosite fără acordul meu.
Apoi am sunat din nou la agenția de turism.
Consultanta mi-a confirmat că vacanța noastră în Grecia fusese anulată din contul nostru. Urma să primim suma rambursabilă, însă din aceasta aveau să fie reținute penalizările de anulare.
— Cât pierdem? am întrebat.
— Conform condițiilor rezervării, penalizarea este de 2.400 de lei.
Am închis ochii.
Două mii patru sute de lei pierduți pur și simplu pentru că soacra mea hotărâse că nu aveam voie să plecăm în concediu.
Marius m-a prins de mână.
— Oana, mama trebuie să plătească această penalizare.
— Și dacă refuză?
— Atunci o voi plăti eu din banii mei. Dar nu vreau să suporți tu pierderea.
L-am privit cu seriozitate.
— Marius, nu vreau să plătești tu pentru greșelile ei. Vreau să înțeleagă, odată pentru totdeauna, că nu poate intra în viața noastră și lua decizii în locul nostru.
A încuviințat încet.
— Ai dreptate.
În seara aceea am mers la aniversarea socrului meu.
Nu pentru că Geta ne obligase, ci pentru că domnul Constantin nu avea nicio vină pentru cele întâmplate.
Când am intrat în curte, rudele erau deja adunate.
Geta ne-a întâmpinat cu un zâmbet larg.
— Ia uite, tot ați venit! Vedeți că am avut dreptate? Familia este mai importantă decât toate plimbările voastre!
Apoi s-a întors triumfătoare spre cumnata mea.
— Claudia, nu ți-am spus eu că Oana o să se răzgândească?
Am simțit cum mi se strânge stomacul.
Dar înainte să apuc să răspund, Marius a intervenit.
— Mamă, Oana nu s-a răzgândit. Tu ne-ai anulat vacanța fără acordul nostru.
Geta a încremenit.
— Marius, nu începe acum! Nu aici!
— Ba tocmai aici, mamă. Pentru că aici le-ai spus tuturor că Oana nu vrea să vină la ziua tatei.
Câteva rude s-au întors spre noi.
Socrul meu s-a apropiat.
— Ce se întâmplă aici?
Marius i-a povestit totul.
Cum Geta obținuse acces la contul nostru, anulase vacanța și apoi încercase să folosească datele cardului meu pentru a plăti un sejur la Mamaia.
Constantin a rămas fără cuvinte.
— Geta, chiar ai făcut așa ceva?
— Am vrut doar să fim cu toții împreună de ziua ta!
— Și pentru asta le-ai luat banii?
— Nu le-am luat nimic! Oricum își primesc banii înapoi!
Atunci am intervenit și eu.
— Nu pe toți, doamnă Geta. Am pierdut 2.400 de lei din cauza penalizării. Iar dacă hotelul nu m-ar fi sunat, ați fi putut cheltui încă 5.200 de lei de pe cardul meu.
Claudia a făcut un pas înapoi.
— Mamă, mie mi-ai spus că ai primit un voucher de vacanță!
M-am întors spre ea.
— Deci nu știai nimic?
— Nu! Mi-a spus că a câștigat o ofertă specială și că vom merge împreună la mare!
Geta devenea din ce în ce mai agitată.
— Deci acum v-ați unit cu toții împotriva mea?
Constantin a ridicat mâna.
— Ajunge, Geta. Ai făcut un lucru foarte urât. Și mă aștept să-ți ceri iertare.
Soacra mea a izbucnit furioasă.
— Pentru ce să-mi cer iertare? Pentru că am vrut să-mi văd copiii de ziua ta?
Marius a privit-o îndelung, fără să spună nimic.
Apoi i-a răspuns calm:
— Nu, mamă. Pentru că ai crezut că ai dreptul să ne controlezi viața.
S-a lăsat o liniște apăsătoare.
Atunci socrul meu a rostit câteva cuvinte pe care nu le voi uita niciodată.
— Geta, împlinesc șaptezeci de ani. Nu mai sunt copil mic. Dacă Oana și Marius voiau să plece în Grecia, puteam să-mi sărbătoresc ziua mai devreme sau mai târziu. Nu aveai niciun drept să le distrugi concediul în numele meu.
Geta a început din nou să plângă.
Dar de data aceasta nimeni nu s-a grăbit să-i dea dreptate.
Am mai rămas două ore la petrecere. Am stat de vorbă cu Constantin, i-am oferit cadoul și i-am urat sănătate și mulți ani fericiți.
Cu Geta abia dacă am mai schimbat câteva cuvinte.
A doua zi, Marius s-a dus singur la părinții lui.
Când s-a întors, mi-a povestit că mama lui refuzase inițial să achite penalizarea.
— I-am spus foarte clar că nu va mai avea niciodată acces la vreun cont de-al nostru, mi-a explicat el. Și că nu voi mai accepta să te jignească.
— Și ce a zis?
— Tata a insistat să rezolvăm problema. Până la urmă, Geta a acceptat să ne restituie cei 2.400 de lei din economiile ei.
Câteva zile mai târziu, banii au intrat în contul meu.
Între timp, hotelul din Mamaia anulase rezervarea contestată, fără să retragă cei 5.200 de lei.
Am verificat din nou situația și cu banca. Din fericire, nu existau alte tranzacții neautorizate.
Dar vacanța noastră inițială în Grecia era definitiv pierdută.
Într-o seară, Marius s-a întors acasă cu o foaie imprimată în mână.
— Oana, am găsit ceva.
Era o ofertă pentru șapte zile în Grecia, la începutul lunii următoare.
Nu era același hotel și nici aceeași perioadă, dar locul arăta minunat. Și, cel mai important, ne puteam permite această vacanță.
— Am pus și eu niște bani deoparte, mi-a spus. De data aceasta plătim împreună.
Ochii mi s-au umplut de lacrimi.
— Marius, nu trebuie să faci asta.
— Ba da, vreau. Șapte ani am tot amânat să plecăm undeva doar noi doi. Și nu vreau ca mama să decidă dacă merităm sau nu o vacanță.
L-am îmbrățișat strâns.
Am făcut rezervarea printr-un cont nou, cu o parolă pe care nimeni altcineva nu o cunoștea.
Când Geta a aflat că urma totuși să plecăm în concediu, m-a sunat.
— Oana, chiar nu poți să uiți ce s-a întâmplat?
— Pot să merg mai departe, doamnă Geta. Dar nu pot să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic.
— Eu sunt mama lui Marius!
— Știu. Și tocmai de aceea ar trebui să vă bucurați că fiul dumneavoastră are o căsnicie fericită, în loc să încercați să ne conduceți viața după propriile reguli.
A tăcut.
După câteva clipe, a spus încet:
— Îmi pare rău, Oana.
Nu știam dacă scuzele ei erau sincere sau dacă încerca doar să-și repare relația cu Marius.
Totuși, i-am răspuns:
— Vă mulțumesc că spuneți asta. Dar încrederea nu se recâștigă doar prin cuvinte. Este nevoie de fapte.
La începutul lunii următoare am plecat în Grecia.
În prima dimineață, stăteam pe balconul hotelului, cu o ceașcă de cafea în mână, și priveam marea.
Razele soarelui străluceau pe suprafața apei, o adiere ușoară mișca perdelele, iar eu mă simțeam, pentru prima dată după mult timp, cu adevărat liberă.
Marius a venit lângă mine.
— Regreți că am trecut prin tot scandalul acela?
M-am gândit câteva clipe.
— Îmi pare rău pentru banii pierduți și pentru felul în care mama ta ne-a tratat. Dar nu regret că, în sfârșit, am stabilit niște limite clare.
Marius m-a cuprins în brațe.
— Nici eu.
În ziua aceea am făcut o fotografie împreună, pe malul mării.
I-am trimis-o socrului meu, însoțită de un mesaj simplu:
„Să fiți sănătos, tată Constantin. Vă așteptăm cu drag la noi când ne întoarcem.”
După câteva minute, am primit răspunsul lui:
„Bucurați-vă de vacanță, copii. O meritați din plin.”
Am zâmbit.
Nu aveam nevoie de aprobarea nimănui pentru a cheltui banii pe care îi câștigasem prin muncă cinstită.
Și nici nu trebuia să aleg între familia mea și propria liniște sufletească.
Când Marius m-a întrebat ce aș vrea să facem în ziua aceea, i-am răspuns fără să stau pe gânduri:
— Orice ne dorim noi doi.
Și, pentru prima dată după foarte mulți ani, puteam rosti acele cuvinte știind că erau cu adevărat reale.
