Narator povestește că a fost șocat atunci când a observat mașina socrului său parcând în fața ușii, în timp ce el și iubita lui vizitau un motel.
Această situație incomodă și poate chiar fatală l-a pus imediat la încercare. Îngrijorat că socrul său l-ar putea vedea cu iubita, a anulat întâlnirea și i-a sugerat prietenului că nu era o zi bună pentru o ieșire.
Ea a plecat dezamăgită, iar înainte de a se întoarce acasă, naratorul nervos a distrus ambele oglinzi ale mașinii socrului.
A doua zi, naratorul a mers la socru pentru a-i lăuda absența oglinzilor din mașină. Când socrul a izbucnit în furie, naratorul a fost surprins; l-a întrebat de ce. Socrul, furios, și-a explicat indignarea.
Împrumutase mașina soției sale, care i-o dăduse înapoi fără oglinzi.
Ironia conferă povestirii un caracter umoristic. Naratorul a creat o nouă problemă cu socrul său, care nu avea nicio idee despre lipsa oglinzilor, pentru a ieși dintr-o situație jenantă.
Această glumă îi face pe cititori să râdă, atenuând consecințele deciziilor pripite și neînțelegerile interesante care pot apărea în situații dificile și provocatoare.
