Elena a rămas fără glas.
— Gabriel… te rog, nu spune asta.
— Ba da, o spun, a răspuns băiatul cu hotărâre. Ascultă-mă.
Tu mă asculți mereu.
Tu mă aștepți în fiecare zi.
Tu mă întrebi dacă am mâncat.
Celelalte nici măcar nu-mi știu numele.
În clipa aceea, Radu s-a apropiat de ei.
— Gabriel, toate doamnele te așteaptă.
Băiatul s-a ridicat încet.
A pășit până în mijlocul curții, unde cele cinci femei elegante îl priveau cu zâmbete pline de încredere.
Radu s-a aplecat spre el.
— Ei bine… pe cine alegi?
Gabriel le-a privit pe fiecare câteva clipe.
Apoi s-a întors.
A trecut pe lângă toate cele cinci femei fără să se oprească.
S-a oprit în fața Elenei.
I-a luat mâna cu blândețe.
A privit-o în ochi și a spus răspicat:
— Eu o aleg pe tanti Elena.
În întreaga vilă s-a lăsat o liniște apăsătoare.
Una dintre femei a râs batjocoritor.
— Copilul nu înțelege despre ce este vorba.
Gabriel s-a întors spre ea.
— Ba înțeleg foarte bine.
O mamă nu este cea mai frumoasă.
Nu este cea mai bogată.
O mamă este omul lângă care nu-ți mai este frică.
Nimeni n-a mai avut nimic de spus.
Radu privea scena fără să poată rosti un cuvânt.
Pentru prima dată după moartea soției sale, a înțeles că încercase să cumpere cu bani ceva ce putea fi oferit doar prin iubire.
Elena și-a retras încet mâna.
— Domnule Popescu… nu vreau să creez probleme. Dacă este nevoie, pot pleca chiar astăzi.
Radu a clătinat încet din cap.
— Nu.
S-a apropiat de fiul său.
L-a îmbrățișat strâns.
Poate pentru prima dată după foarte mult timp.
Apoi și-a ridicat privirea spre Elena.
— Rămâneți.
Nu pentru că Gabriel v-a ales.
Ci pentru că astăzi am înțeles că sunteți singurul adult din această casă care a avut grijă de el fără să aștepte vreodată ceva în schimb.
Cele cinci femei au plecat în tăcere.
În lunile care au urmat, Elena nu a încercat niciodată să înlocuiască amintirea mamei lui Gabriel.
L-a ajutat la teme.
L-a încurajat când avea nevoie.
L-a ascultat ori de câte ori voia să vorbească.
Iar Radu a început, încetul cu încetul, să fie din nou prezent în viața fiului său și să recupereze timpul pierdut.
Ani mai târziu, la festivitatea de absolvire a liceului, Gabriel a urcat pe scenă.
Însă înainte de a-și primi diploma, a coborât în sală.
S-a îndreptat direct spre Elena.
A îmbrățișat-o cu toată puterea.
Apoi i-a șoptit la ureche:
— Ți-am spus încă de atunci că te aleg pe tine.
Și te-aș alege din nou.
De o mie de ori.
Elena a izbucnit în lacrimi.
În ziua aceea a înțeles că, uneori, o familie nu se naște din legături de sânge.
Se naște din oamenii care aleg, zi după zi, să rămână unul lângă celălalt și să se iubească necondiționat.
